In aceasta rubrica mi-am propus sa descopar, pentru si impreuna cu dumneavoastra, avantajele si dezavantajele utilizarii produselor cosmetice, pe cat se poate, potrivite fiecarei persoane, fiecarei varste, fiecarei probleme intalnite in decursul vietii cosmetice.
Pudra, uleiurile aromate, fardurile, parfumurile si chiar (acum banalul) sapunul sunt cunoscute si folosite din antichitate de catre marile civilizatii – egipteni, greci, romani, incasi, asiatici – atat de catre femei, cat si de catre barbati. Pe langa podoabe si vesminte, folosirea produselor cosmetice arata celor din jur statutul social al individului care le utilizeaza.
In vremuri trecute, cosmeticele erau scumpe si produse in cantitati mici, de multe ori din cauza ingredientelor rare sau greu accesibile. Nu oricine isi putea permite sa cumpere, iar utilizarea lor face de multe ori diferenta intre straturile sociale.
Prepararea lor se facea, in mare parte, din plante, dar erau folosite si alte ingrediente. De exemplu: ca liant la farduri se putea folosi argila sau mierea, pentru culoare henna – frunze de nuc, purpura sau sidef, cu greu obtinute din cochilii de melc sau chiar pulbere de aur si argint.
Tuturor acelor componente ale cosmeticelor de atunci li se atribuiau, de multe ori, puteri miraculoase, de atragere sau de alungare a unor boli, spirite, noroc ori ghinion sau chiar de a schimba soarta celor care le foloseau.
Schimbarea sortii este mult spus pentru omul modern, dar nu este foarte departe de adevar, caci, nu-i asa, asta incercam noi cu totii sa facem prin utilizarea produselor cosmetice: sa ne schimbam in bine imaginea si, implicit, perceptia celor din jur asupra noastra, pentru a trece mai usor peste diferitele probleme sau pentru a indica o anumita stare, reala sau nu, persoanelor cu care intram in contact si atunci cosmeticele ne sunt aliati de nadejde.
Pentru a defini mai bine conturul ochiului, egiptenii foloseau asa numitul kholl – adica seminte de culoare neagra, care, pisate, erau puse direct in ochi si care prin clipit se deplasau spre marginea ochilor, obtinandu-se astfel efectul dorit. Tot pentru conturul ochilor, vechile triburi tracice foloseau bucatile de lemn ars si de la ei au imprumutat acest obicei grecii antici.