Cauzele sunt multiple, de la boli sistemice la accidente sau chiar depresie. Aproape zece milioane de americani, in special femei sufera de sindromul temporomandibular, care se manifesta prin durere si inflamatie la nivelul acestei articulatii si a nervilor, muschilor, tendoanelor care fac parte din aceasta structura.
Articulatia temporomandibulara este cea care ne permite sa mestecam, sa vorbim, sa ne sarutam s.a.m.d. In mod normal, folosirea acestei articulatii nu ar trebui sa fie insotita de durere. Insa din ce in ce mai multi pacienti acuza aceste dureri care pot aparea izolat sau in cadrul simptomalogiei unei alte boli. De obicei acestea sunt boli sistemice, scleroza multipla, poliartrita reumatoida, lupus, dar durerea apare si in timpul migrenelor sau depresiei.
De asemenea poate fi cauzata de accidente la nivelul articulatiei sau de pozitiile vicioase. In cazul in care sindromul nu are in spate o origine sistemica determinata cauza ramane necunoscuta. Unii specialisti incrimineaza o componenta hormonala, avand in vedere ca durerea se amelioreaza in timpul sarcinii.
Durerea in sindromul temporomandibular apare intai la mestecat si poate fi insotita de cracmente (zgomote in articulatie), dureri de cap, tiuit sau pocnituri in urechi, ameteala sau chiar schimbari ale pozitionarii “calcarii” dintilor. In timpul noptii pacientii cu STM scrasnesc din dinti (fenomenul se cheama Bruxism).
Pacientii trebuie sa se adreseze medicului stomatolog, care trebuie sa incerce impreuna cu un internist sa elucideze cauza acestui discomfort. Daca aceasta ramane necunoscuta, pacientul trebuie instruit cum sa manance, sa consume alimente moi dar si cat sa deschida gura. De exemplu sa se fereasca sa caste larg, sa rada in hohote, sa tipe si nu are voie sa mestece guma. Riscul este ca pacientul sa ramana cu gura deschisa pur si simplu, pentru ca se produce de fapt luxarea articulatiei si imobilizarea ei.
Un alt pericol intervine atunci cand vorbim la telefon tinand receptorul intre gura si umar, aceasta pozitie favorizand de asemenea imobilizarea articulatiei.