Un nou articol, o alta seara in care stau singura in camera si pot sa imi las gandurile sa pluteasca.
Hai sa vorbim despre bani… va plac, nu? E bine sa ii ai, te satisfac si iti indeplinesc toate dorintele posibile. Ca o zana magica care te atinge usor cu betisorul cu steluta in frunte si … bing … s-a rezolvat. Banii fac lumea sa se invarta, nu…? Timpul e reprezentat de ei… esti catalogat dupa ei… cu cat ai mai multi, cu atat ai mai mult succes, asa-i…?
Uite… ce cred eu despre bani… bulshit! Ii detest… pentru ca tot ce am zis mai sus e adevarat, fie ca vrei, fie ca nu. E adevarat ca fara ei nu se poate… e adevarat ca te schimba si ca te satisfac, ca esti catalogat dupa ei… totul e adevarat…
Tin minte ca mi-era sila de unele lucruri cand eram mica… acum am inteles ca sila e prezenta peste tot… mi-e sila de ei, pentru ca te transforma, pentru ca te fac sa devi o fiinta sociala fara alt scop in viata decat trezitul, mersul la serviciu, pentru ca trebuie sa platesti facturile, pentru ca trebuie ca al tau copil sa poarte adidasii aia noi de la Nike, fiindca altfel ceilalti il vor privi altfel si, saracul, va suferi un soc emotional atat de intens, incat va avea nevoie de consiliere psihologica… ooo, da… am vazut de mii de ori lucrurile astea.
Si mie imi pasa de bani. Nu o sa fiu ipocrita sa spun ca nu, asa ca nu va ambalati sa imi scoateti ochii. Dar mie mi-e si sila de ei. Pentru ca transforma o viata cu teluri mai presuse decat a avea o casa frumoasa intr-una ipocrita… in care copilul e fericit si astfel, in mod cert, va ajunge sa faca ceva benefic pentru om ca idee, nu…? Asta in cazul in care are papucii aia…
Dar daca copilul ala deschide ochii intr-un final si spune: hai ma, da-i un pic dracului! Daca…? Poate ca atunci te face sa mai lasi deoparte toate grijile macar pentru un pic ca sa itzi dai seama, poate, ca esti pe drumul cel bun, chiar daca nu ai bani. Cel mai sila mi-e de grija zilei de maine… si atati oameni din jurul meu la care tin o au…
Dap… intr-adevar… ce sa faca omul care are nelamuriri si frustrari atat de mari si nu se afla la conducerea lumii…? Pun pariu ca destule persoane considera ca sunt unul din acei oameni. Dar nu… nu am avut traume mari in copilarie, nu imi exprim frustrarea, nu sunt o ipocrita care se plange in spatele unei analize scrisa asa, cu cuvinte mai elevate, ca sa dea bine. NU… deloc! Nu imi pasa ce se crede… Eu doar am pus in cuvinte frustrarea unora, ca sa fiu platita mai apoi…:)) Scuzati-ma, dar nu pot scapa de sindromul mess-addicted… Dar m-am distrat! Asa ca… so long, darling… hope you have some more money next time…;)
Aaaa, da… si P.S. Don’t judge if you don’t agree… e doar un sfat…