Zambesc si privesc o picatura de sange. E a unui EMO sau poate este un strop de vin. Acum comunitatea emo („imu”) ma uraste. Acesta un articol dedicat celor care sufera. Mesajul: „suferiti in continuare”. Plus o remarca a autorului : „Nu! Nu viata e curva, curvari sunt oamenii din ea. Si daca maine o sa mori nu o sa te planga nimeni- o sa se bucure ca ai iesit din competitie.”
Si acum sa revenim pe meleagurile noastre si la aceleasi oi. Sunt stresata de bac, am atatea emotii incat daca ar cumpara cineva sentimentele mele as avea si eu bani de suc macar. Ma consolez la gandul „numai prostii nu au emotii”. Plang din cand in cand (sau din gand in gand- colegii stiu de ce)- asta inseamna ca sunt Emo?!
Dar iar am deviat de la subiect. Care era subiectul?
Nici unul. Sunt doar eu cu tastatura si scriu lucruri banale, inutile si absente.
Fratilor ! Ori eu sunt proasta ori toata lumea e desteapta?
„Ai ajuns la varianta 76?! Pfoaa… ”
Si iar ma intristez, apoi plang, apoi imi cade insigna….
Daca emo (emuistii, emoistii, imuistii- nici nu stiu sa folosesc cuvantul) sunt homosexuali cred ca e grav daca iti cade insigna— e ca faza cu sapunul.
Emo exista in dex?! Eu nu gasesc…
Saracii copii ! Cand ma gandesc ca ei pur si simplu vor sa fie „la moda” si nu au nici o legatura cu sinuciderile, taieturile si alte „chestioare” si noi mergem pe strada ii vedem si spunem „vrei o lama?”. Concluzia: ce face tembelizorul din om.
Iar bac, iar emo… 1 august, vino mai repede!