Perioada de dinaintea Sfîntului Paşti, numită şi Săptămîna Patimilor, săptămîna sfînta şi binecuvantată, cînd credincioşii se pregătesc să primească lumina Învierii, este presărată cu frumoase rînduieli şi obiceiuri străvechi, care trebuie ţinute din Duminica Floriilor – momentul intrării lui Iisus în Ierusalim – şi pînă la răstignirea Sa, în Vinerea Mare.
În comunitatea tradiţională pregătirile pentru sărbătoarea Paştelui încep încă din prima zi a Postului Mare, care durează şapte săptămâni. Ciclul pascal se continuă după Duminica Învierii, cu încă şapte săptămâni, până la Înălţare.
Trecerea pe sub masa, in Vinerea Mare
– In Sfanta si Marea Vineri se face pomenirea “Sfintelor si Mantuitoarelor si infricosatoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos”, adica: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita, crucea si moartea.
– La întoarcerea acasă, cel care aduce Lumina Sfântă de la slujba de Înviere trebuie să facă o cruce din fum pe grinda uşii, pentru ca toată gospodăria să fie protejată de rele;
– Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. Ouale de Pasti, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita si “miercurea Paresimilor”. Exista obiceiul ca de la in aceasta zi nu se stricau pana la Pasti. Acum se alegeau ouale pentru masa de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite. Chiar daca ele erau alese in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Sfintelor Pasti, insa, niciodata in Vinerea Mare.
– Slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.
– Masa are semnificatie ritualica si se desfasoara dupa reguli ancestrale. Totodata, exista obiceiul ca mesenii sa poarte haine noi, ca omagiu pentru aceasta sarbatoare, dar si pentru a sublinia curatirea sufletului si a trupului.
– Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morţii. Femeile trebuie să meargă la biserica să împartă colaci din aluat de post, fructe, miere şi vin, iar bărbaţii să aprindă focuri rituale în curţi, în grădini, pe dealuri, pentru sufletele morţilor care se spune că se reîntorc la casele lor. Tot în această zi, trebuie să se vopsească ouăle, să se coacă pasca şi cozonacii. Tradiţia spune că este bine să păstrezi un ou roşu pînă la Paştele viitor, şi nu este bine să dormi în această zi.
– Bucovinenii ciocnesc ouăle încondeiate “cap cu cap” în prima zi de Paşte. Abia din a doua zi ei le ciocnesc şi “dos cu dos”.