Libertatea de a folosi orice fel de cuvinte ne este la indemana pentru a ne exprima starile traite in momentul respectiv si se manifesta din ce in ce mai mult in lumea adolescentilor. Pentru unii acest lucru este firesc, pentru altii este deranjant. Cine are dreptate?
Pana de curand, vorbitul vulgar era o dovada de lipsa de educatie si era un semn al clasei careia ii apartii. Cu cat persoana era mai elevata, cu atat exista un control mai puternic al limbajului.
Odata cu libertatea de exprimare castigata de arta, expresii intolerabile inainte si-au gasit locul la orice nivel in societatea actuala. Este esential sa avem dreptul de a ne exprima deschis si de a nu ne lasa inhibati de cuvinte.
Pe de alta parte, se pare ca exprimarile agresive nu atenueaza agresivitatea (de exemplu, sa vorbim urat cand suntem nervosi; avem senzatia sau chiar ne descarcam pe moment dar nu atenuam cu nimic situatia de fapt), ci dimpotriva o accentueaza.
Pentru un adolescent, interdictiile impuse de parinti sau profesori privind modul sau de a se exprima sunt un factor motivant de a face exact invers, pentru ca asa isi castiga individualitatea. Daca sunteti in aceasta situatie, e timpul sa va intrebati daca modul de a va exprima va apartine sau a aparut ca reactie de protest la mediu. Depinde si de contextul in care ne nastem, traim, avem o educatie-ne insusim un anumit limbaj.
Cu cat crestem, trebuie sa dobandim un limbaj corect si sa ne adaptam la diferite situatii. Vorbitul vulgar din ziua de azi este un limbaj deranjant pentru cei “de ieri” pentru ca ei simt ca tanara populatie trivializeaza. Avem libertatea de a folosi cuvintele pe care le dorim dar trebuie sa invatam sa le cantarim, pentru ca e doar in folosul nostru.