Ziua de Sfantul Gheorghe sau Sangeorz este consacrata in folclorul romanesc unor traditii, obiceiuri si superstitii legate de instaurarea primaverii, purificarea prin apa si atragerea sanatatii, vioiciunii si dragostei in decursul anului.
El se sarbatoreste, in fiecare an, la 23 aprilie. In traditia populara, Sfantul Gheorghe mai este intalnit ca San-George sau Sangeorz, patronul naturii inverzite, al vegetatiei, al vitelor si al oilor. In credinta populara se zice ca atunci cand broastele canta pentru prima data, Sfantul Gheorghe ia cheile de la Samedru (Sfantul Dumitru) si deschide portile naturii catre viata.
In unele zone, in ziua de Sf. Gheorghe, barbatul pune ramuri verzi la stalpii portilor, la ferestre si usi, la grajduri si gradini, dar si la mormintele neamurilor, pentru a se feri de forte malefice. Aceste ramuri se pastrau apoi peste an, ca leacuri impotriva diverselor boli. O parte dintre aceste ramuri verzi se dadeau hrana animalelor pentru a le feri de duhurile rele.
Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Exista convingerea ca prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa.
Ziua de 23 aprilie era rezervata unor consacrate vraji si farmece de dragoste. Acum se semana busuiocul, pus apoi in par sau la brau de fete atunci cand mergeau la hora, pentru a-i ademeni pe feciori. In zorii zilei de Sfantul Gheorghe, fetele si baietii mergeau la izvoare sau parauri cu o oala noua, nefolosita, in care puneau busuioc si adunau de trei ori din apa curgatoare, punand astfel in practica un stravechi ritual de dragoste.
Totodată, în noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitulului oglindit într-un vas cu apă de izvor din care nu s-a băut, dacă stau goale între lumânări aprinse, așezate în formă de cruce.
O supersiție legată de Sfântul Gheorghe spune că de ziua Sfântului Gheorghe nu e bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul.