Honoré de Balzac- este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic şi a romanului fantastic.
Niciodată femeile nu sunt mai puternice decât după ce au fost înfrânte.
Lăcomia tuturor este paznicul cel mai vigilent împotriva lăcomiei unui singur ins.
A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nicio limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu găndeşti decât pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicţiile.
Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie. Aidoma paiaţei dintr-un balet, pare marchiz dacă-i priveşti din spate, dar este bădăran dacă-l priveşti din faţă.
A recunoaşte nu înseamnă a te supune?
Politeţea constă în a părea că uiţi de tine pentru ceilalţi.
Pasiunea este presentimetul iubirii si al infinitului ei, dupa care asipra orice suflet sensibil; e o speranta ce poate fi inselata.
Evenimentele nu sunt niciodată absolute; rezultatele lor depind numai şi numai de indivizi: nenorocirea este o treaptă în sus pentru creştin, o comoară pentru omul dibaci, iar pentru cei slabi o prăpastie.
Sentimentele nobile duse până la exagerare dau aproape aceleaşi rezultate ca şi marile vicii.
Talentul e o poliţă pe care natura o dă omului de geniu şi care de multe ori are scadenţa foarte lungă.
Dacă în orice împrejurare omul nu se învârte în jurul lucrurilor sau a ideilor pentru a le cerceta sub toate aspectele, omul acela este un neisprăvit şi un molâu, prin urmare în primejdie de a pieri.
Nu există balanţă pentru cântărirea sentimentelor. Se spune că în dragoste, întotdeauna, dai mai mult decât primeşti sau, poate, e invers? Să iubeşti şi să-i dăruieşti persoanei iubite ce-şi doreşte, nu doar posibilitatea de a-şi satisface plăcerile mondene, ci să-i jertfeşti chiar onoarea ta este, oare, o dovadă supremă de dragoste, sau de nesfârşită încredere, sau de copilărească naivitate, sau, pur şi simplu, de nesăbuinţă?
Uitarea este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul, care reîncepe mereu tainele zămislirilor ei neobosite.
Sufletele curate nu pot zăbovi mult timp în lumea asta. În adevăr, cum ar putea să se îmbine marile sentimente cu o societate meschină, mică, superficială?
Linguşeala niciodată nu izvorăşte din sufletele mari, e apanajul sufletelor mărunte ce izbutesc să se facă şi mai mici pentru a intra mai bine în sfera vitală a persoanei în jurul căreia gravitează.