Citate celebre- Arthur Schopenhauer

Citate celebre- Arthur Schopenhauer

aArthur Schopenhauer- cele mai frumoase citate

Ceea ce face ca oamenii să fie sociabili este incapacitatea lor de a suporta singurătatea.

Cauza durerii, ca şi a bucuriei, nu are ca singură sursă numai realitatea palpabilă, ci şi cugetarea; aceasta, la rândul ei, ne creează necazuri infinit superioare. Suferinţa fizică, însoţită de suferinţa morală se pot anihila reciproc, în timp ce o durere morală violentă se cere adesea compensată printr-o suferinţă fizică manifestă. Astfel se explică stările depresive care conduc la sinucidere, ca manifestare exterioară a durerii, menită să anihileze suferinţe morale şi de neconceput într-o stare de fericire sau echilibru.

Dacă ne-ar reuşi să reproducem detaliat în noţiuni ceea ce exprimă muzica, am căpăta o deplină şi suficientă explicare a lumii.

Geniul este, prin esenţa lui, un singuratic. Oamenii geniali sunt prea puţini la număr ca să-şi găsească cu uşurinţă un egal şi prea diferiţi de ceilalţi ca să le poată deveni tovarăşi. Căci, majoritatea oamenilor sunt călăuziţi de voinţă, în timp ce la genii predomină cunoaşterea.

Ceea ce suntem, face mai mult pentru fericirea noastră decât ceea ce avem.

Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu aceasta vreau să spun: fiecare vede la celălalt numai atât cât este el însuşi: căci el îl poate cuprinde şi înţelege numai în măsura propriei sale inteligenţe. Dacă aceasta este de calitatea cea mai umilă, atunci toate darurile spirituale, chiar şi cele mai mari, nu-şi vor produce efectul asupra lui şi el nu va observa la posesorul lor nimic, decât numai ceea ce-i mai josnic în individualitatea sa, deci numai slăbiciunile şi defectele sale de temperament şi de caracter.

Înjurăturile sunt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la biserica de unde au pornit.

Dacă mizeria este flagelul continuu al poporului, plictiseala este flagelul societăţii aşa-zis instruite. În viaţa celor lipsiţi de grija zilei de mâine plictiseala este reprezentată prin weekend, iar în popor prin zilele lucrătoare.

Prietenii se pretind sinceri, duşmanii sunt într-adevăr.

Să ne gândim bine şi de repetate ori asupra unui proiect, înainte de a-l pune în executare, şi chiar după ce am examinat totul în mod cât se poate de temeinic, să mai rezervăm ceva şi insuficientei cunoaşteri omeneşti, datorită căreia tot mai pot exista împrejurări imposibil de scrutat sau de prevăzut şi care pot face ca întregul calcul să iasă greşit.

Inteligenţa este cel mai greu şi cel mai înalt produs al naturii, creaţiunea cea mai rară şi cea mai preţioasă din câte există pe lume.

Oamenii mărginiţi caută numai să-şi petreacă timpul, cei de talent, să-l întrebuinţeze.

Când toţi aceia care ne înconjoară sunt de altă părere decât noi şi se comportă în consecinţă, este greu să nu ne facă să şovăim, chiar când suntem convinşi de rătăcirea lor.

Nu este o metaforă când spui că viaţa fiecărui om este o luptă continuă cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii săi, cu realitatea. Omul găseşte adversari pretutindeni şi moare cu armele în mâini. Dar existenţa noastră nu este posibilă fără toate acestea. Fără presiuna exercitată de atmosferă corpul plesneşte; tot aşa,lipsa durerii, mizeriei, a necazurilor şi nevoilor de tot felul ar provoca o creştere nemăsurată a orgoliului frizând extravaganţa.

Visul este o scurtă nebunie, iar nebunia este un lung vis.

Oamenii, care şi-au petrecut viaţa cu cititul şi au scos înţelepciunea lor din cărţi, seamănă cu aceia care au dobândit cunoştinţe exacte despre o ţară din multe descrieri de călătorie. Aceste descrieri pot da informaţii despre multe lucruri, dar în fond nu dispun de o cunoaştere unitară, lămurită şi temeinică a acelei ţări. Dimpotrivă, acei care şi-au petrecut viaţa cugetând, seamănă cu aceia care au călătorit în acea ţară: numai aceştia ştiu propriu-zis despre ce este vorba, cunosc lucrurile în legăturile lor şi sunt acolo cu adevărat la ei acasă.

Pentru a deveni toleranţi cu vederile altora, opuse vederilor noastre, pentru a privi cu înţelepciune contradicţiile este suficient să ne reamintim câte opinii diferite, chiar opuse am avut, în mod succesiv, asupra aceluiaşi subiect.

De la prima vedere se observă că cei doi duşmani ai fericirii omeneşti sunt: durerea şi plictiseala.

Leave a Reply