Avatar, “fenomenul” lui James Cameron care a depasit vanzari record, are un efect neasteptat in randul fanilor: provoaca depresie si ganduri sinucugase.
Multi dintre cei care au vazut pelicula au declarat ca i-au incercat astfel de sentimente din cauza dorintei imposibil de realizat de a face si ei parte din minunata lume a Pandorei, informeaza CNN.
Pe forumul site-ului “Avatar Forums”, dedicat fanilor filmului, la subiectul “Modalitati de a face fata depresiei dupa ce realizezi ca lumea Pandorei este intangibila”, au fost postate mai mult de 1.000 de comentarii de la cei care au suferit de depresie din aceasta cauza, dar si de la cei care incearca sa ii ajute.
Subiectul a devenit intr-atat de popular incat administratorul forumului, Philippe Baghdassarian, a creat un al doilea camp astfel incat oamenii sa-si poata posta comentariile despre sentimentele confuze cu privire la film.
“Eu chiar nu m-am simtit deprimat. De fapt, filmul m-a facut fericit”, a spus Baghdassarian.
“Nu inteleg de ce pe unii i-a deprimat. Filmul a fost atat de frumos si a aratat ceva ce noi nu avem aici pe Pamant. Cred ca oamenii au vazut ca viata ar putea altfel, complet diferita de a noastra si s-au deprimat”, a mai spus Baghdassarian.
Un fan al filmului, pe nume Elequin, a postat un comentariu in care vorbeste despre nevoia sa zilnica de a cauta informatii despre Avatar.
“Asta e tot ce am facut in ultima vreme. Am cautat pe Internet mai multe informatii despre Avatar. Trebuie sa ma conving ca nu a fost decat un film si ca asta nu mi se va intampla niciodata mie”, povesteste Elequin.
Un alt fan al filmului, pe nume Mike, a scris pe forum ca a vrut sa se sinucida dupa ce a vazut filmul.
“De cand am vazut Avatar am fost deprimat. Vazand minunata lume a Pandorei mi-am dorit sa fac parte din ea. Eu chiar am vrut sa ma sinucid sperand ca dupa moarte voi ajunge intr-o lume la fel ca cea de pe Pandora”, scrie Mike.
Fanii mai putin implicati emotional in universul Pandorei spun ca o metoda buna de terapie este aceea de a incerca sa caute sa ia parte la activitati constructive care sa-i faca sa relationeze cu realitatea si nu cu virtualul imposibil de atins.